30 iunie 2012

RESTITUIRI: Titiana Mihali

FAPTE, NU VORBE !



Uneori, rostim vorbe mari, aşa, acoperite doar parţial în fapte, poate pentru că aşa-i "trendy", pentru că ne va privi lumea pe stradă altfel, sau mai cine ştie pentru ce pricini pe care, fără excepţie, fiinţa mea le respinge...  Adesea se-ntîmplă acelaşi lucru şi cînd se vorbeşte despre Titiana, despre regretata noastră Titiana Mihali care, de-acum, nu mai aparţine doar frumoasei sale familii, nici măcar Borşei sau Maramureşului, ci întregii suflări româneşti care iubeşte cîntecul popular neaoş, fireşte, pe cel maramureşean cu prisosinţă. De bună seamă că se vor găsi cîţiva să sară-n sus, poate, după vorbele mele, dar, ca să fie limpede MESAJUL meu, revin şi-ntăresc, spunînd: fraţilor, dacă tot spuneţi că o iubiţi, că aţi admirat-o, FACEŢI UN GEST ÎN PLUS, FACEŢI CEVA MAI MULT pentru a o restitui pe măiastra folclorului nostru tuturor celor care vin din urmă, care n-au avut bucuria să respire lîngă ea, să se bucure de un spectacol, de o petrecere alături de Titiana Mihali, acest OM imposibil de uitat !!!  De aceea, un cuvînt spus aici, aşa, din inimă, un document  (film, fotografie, ce-o fi), poate aduce un plus, repet, în sufletul celor care fie că nu cunosc foarte multe despre stăpîna sufletelor noastre dintotdeauna, a generaţiei mele, cel puţin, fie că o descoperă ACUM, prin dragostea şi rîvna noastră, măcar a celor care (mai) spunem că o iubim... 
PS: Am căutat pe youtube, anume, să găsesc ceva aparte legat de numele acestei mari interprete şi am găsit un filmuleţ despre care eu, ca realizator TV, mă abţin să fac comentarii critice, însă, chiar şi aşa, am să spun că ar fi meritat prinse în montaj mai multe secvenţe de la întoarcerea definitivă acasă a Titianei. Dar ESTE MINUNAT CĂ EXISTĂ şi, iată, îmi fac o datorie de credinţă dintru a-l restitui celorlalţi, mai ales că, recent, aici, s-a adus des vorbă despre capela unde odihneşte de-acum eterna privighetoare a Maramureşului. FELICITĂRI realizatorilor, cu menţiunea că se putea şi mai bine  !

Un comentariu:

  1. Da, nu avem timp sa apreciem valorile oamenilor atunci cand trebuie, decat prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere